Obiective
Din incursiunea expusă anterior, reiese că cercetările actuale în domeniul creşterii economice endogene sunt mult bazate pe implicaţiile teoretico-metodologice pe care pionierii creşterii economice le-au adus prin anii ’80, respectiv anii ‘90. În mare parte, literatura empirică actuală a urmărit şi urmăreşte dezvoltarea unor abordări existente în teoria creşterii economice, elementele de originalitate constând în instrumentele moderne utilizate în vederea testării unor ipoteze. Experienţa mondială arată că ajungerea din urmă presupune rate înalte de economisire şi investiţii, îmbunătăţirea constantă a standardelor educaţionale şi a forţei de muncă (capitalul uman), ameliorarea continuă a competitivităţii, ponderea mare a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea şi creşterea productivităţii totale a factorilor de producţie cu alte cuvinte rata progresului tehnic, respectiv ceea ce Robert Solow considera factor rezidual (vezi si Cojanu(1997)). În ce măsură reuşeşte România dar şi celelalte ţări recent intrate in UE să asigure realizarea unora dintre aceşti factori care ar permite convergenţa – chiar dacă nu la nivelul proiecţiilor şi aşteptărilor actuale reprezintă preocuparea noastră în acest proiect.. În acest sens amintim si contribuţia autorului român D. Dăianu (2003) care analizează trăsăturile dinamice macroeconomice din Europa Centrală şi de Est relevante pentru ajungerea din urmă. Prezentul proiect işi propune sa analizeze impactul determinanţilor creşterii economice utilizând econometria seriilor temporale individual pentru Romania si pentru un panel de tari din Europa Centrala si de Est incluzând pe lângă Romania si Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Polonia, Estonia. Caracterul de cercetare fundamentală va fi redat de examinarea teoretică conceptuală precum şi empirică a impactului factorilor creşterii economice asupra ratei de creştere a PIB pe termen lung, cu alte cuvinte analizarea unui model de creştere economică endogenă în situaţia României şi a celorlalte ţări emergente enumerate anterior. Îndeplinirea obiectivelor pe care ni le propunem presupune o muncă de cercetare orientată şi asupra dezvoltării unor concepte importante din teoria creşterii economice, muncă pe care intenţionăm să o realizăm la cel mai înalt nivel. Lipsa unui astfel de studiu comprehensiv pentru situaţia României precum si pe panelul de tari recent intrate in Uniunea Europeana face dificila elaborarea unui set de politici macroeconomice relevante pentru asigurarea unei creşteri economice sustenabile. Eforturile prezente din literatura de specialitate se canalizează mai mult pe analizarea doar a unora din determinanţii pe care ii avem in vedere si se adresează mai mult panelului de tari din Europa Centrala si de Est sau individual pe una din aceste tari, mai puţin pe Romania. Criza financiara recentă devenita in totalitate si criza economica de anvergura mare ne obliga sa ţinem cont de impactul politicilor macroeconomice si sa studiem atât empiric cat si teoretic rolul guvernului in asigurarea stabilitatii macroeconomice. In cele ce urmează detaliem obiectivele prezentului proiect
Obiectivul 1: Rata de creştere a PIB pe locuitor si unii determinanţi esenţiali ai creşterii economice
Prima legătura pe care o vom analiza este legătura dintre capitalul fizic si uman şi PIB pe locuitor in Romania şi in alte tari din Europa Centrala şi de Est enumerate în secţiunea precedentă. Acesta este primul subobiectiv. Pentru capitalul fizic, argumentele teoretice din literatura creşterii economice, in special modelul Solow sunt suficiente pentru justificarea acumulării capitalului ca sursa de creştere economica. In plus insa dorim sa includem in studiu si capitalul uman, variabila importanta in domeniul creşterii economice endogene si foarte puţin analizata in tarile emergente fapt care ne asigură originalitate. În aceste ţări, astfel de studii lipsesc, astfel ca devine primordiala dezvoltarea abordarilor cauzale existente pentru a fi utilizate pentru un eşantion nou de tari. Mai mult, pentru Romania nu exista studii care sa coreleze nivelul educaţiei cu creşterea PIB pe locuitor. Pentru cuantificarea nivelului educaţiei vom folosi ca proxy variabile precum ponderea absolvenţilor de invatamant superior in numărul total al populaţiei, numărul absolvenţilor cu profil tehnic la 1000 de locuitori, numărul brevetelor, numărul emigranţilor cu nivel ridicat de calificare pentru surprinderea impactului negativ al fenomenului de brain-drain asupra creşterii economice din tara de origine. Unele studii (de la Fuente, Domenech [2006]) folosesc regresiile statistice pentru determinarea relaţiei, noi dorim sa implicam mai mult econometria seriilor temporale, care cunoaşte un progres evident la ora actuala prin furnizarea de instrumente puternice de testare a sensului unei relaţii. Jones şi Schneider [2006] realizează o abordare interesanta a procesului de creştere economica prin interacţiunea cu capitalul uman, efectuând o incursiune in literatura psihologica a testelor de inteligenta. Autorii ajung la concluzia ca o măsura adecvata a capitalului uman este redata de testele IQ. Folosind baze de date naţionale inedite autorii arata ca, in regresiile creşterii economice care includ variabile de control robuste, coeficientul IQ este semnificativ in 99.8% din cele 1330 regresii, trecând uşor testul Bayesian de robusteţe. O creştere procentuala de 1% a indicatorului IQ naţional mediu al unei tari este asociata cu o creştere de 0.11% a PIB. Autorii nu isi propun un astfel de studiu pentru tarile in tranziţie iar prin prezentul proiect dorim sa contribuim la literatura de specialitate prin surprinderea relaţiei dintre PIB şi capitalul uman in tarile in tranziţie şi impactul efectului de brain-drain in aceasta direcţie. Bassanini şi Scarpeta [2001] adopta metodologia estimării “pooled mean“pentru testarea rolului capitalului uman in procesul creşterii economice, insa prin eşantionul şi anume tarile OECD, autorii nu îşi propun sa efectueze comparaţii pentru tarile in curs de dezvoltare. Cel de-al doilea sub-obiectiv ale cercetării noastre consta in investigarea legăturii dintre investiţiile străine directe şi creşterea economica.
Abordarea pe care o vom face in cadrul acestui subobiectiv va urmări sa redea impactul ISD asupra creşterii economice prin prisma migraţiei forţei de munca. După cum sugerează afirmaţia lui Carlos Salinas de Gortari “We export goods, not people”, se pune problema substituţiei dintre fluxurile de ISD şi cele migratorii. Teoretic, cu cât există mai multe investiţii străine directe (ISD), se creează mai multe locuri de muncă şi fluxurile de imigraţie ar trebui să scadă. În sens invers al cauzalităţii, se pune problema dacă posibilitatea de migraţie a lucrătorilor calificaţi creşte sau nu investiţia în capital uman în ţară de origine, atrăgând astfel mai multe ISD. Discuţia în această direcţie trebuie nuanţată, deoarece efectele nu sunt aceleaşi pentru toate categoriile de calificări. Intenţionăm să analizăm şi impactul ISD asupra migraţiei forţei de muncă prin analiză panel Se va identifica, de asemenea, calea principală prin care ISD contribuie la creşterea economică (acumularea de capital fix sau transferuri tehnologice), precum şi schimbările care intervin la acest nivel în decursul timpului. În mod particular, se va urmări condiţionarea aportului ISD la creşterea economică prin performanţele naţionale în domeniul calităţii forţei de muncă, a instituţiilor financiare şi pieţei de capital, a stabilităţii politice şi liberalizării schimburilor internaţionale.
Obiectivul 2: Politica macroeconomica si creşterea economica in Romania
Unul dintre cele mai importante scopuri ale politicii economice a unei tari este de a construi si a imbunatati continuu sistemul ei economic pentru a putea genera rate de creştere economica care sunt sustenabile din punct de vedere economic, social si ecologic. Realizarea acestui scop va permite locuitorilor tarii sa ajungă la standarde de viata comparabile cu cele din tarile dezvoltate in perioade rezonabile de timp. Anaman [2004] analizează factorii care au influenţat creşterea economica pe termen lung in Brunei folosind metoda regresiei multiple bazata pe noi tehnici de cointegrare pentru a construi modelul neoclasic al creşterii economice. Rezultatele au arătat ca la rata de creştere a PIB real au contribuit creşterea totala a exporturilor si mărimea relativa a guvernului. Mervar si Nestic [2000] au arătat pentru Croatia ca stabilitatea preturilor, reducerea cheltuielilor guvernamentale si implementarea corecta a reformelor este esenţiala pentru o creştere economica sustenabila. Campos [2000] a efectuat un studiu complex privind creşterea economica a tarilor in tranziţie iar determinanţii incluşi pe lângă munca, investiţii, capital uman au fost si mărimea guvernului si condiţiile iniţiale, respectiv reformele. Formarea unei pieţe deschise satisface cel mai bine cernitele unei creşteri economice robuste. In perioada tranziţiei spre o economie de piaţa multe reforme semnificative au fost instituite in Romania in ultimii ani: liberalizarea preturilor si regimurile ratelor de schimb, liberalizarea comerţului exterior, reformarea sistemului bancar, dezvoltarea multor instituţii ale economiei de piaţa moderna. Pentru tarile in tranziţie s-au folosit printre variabilele dependente si un index de liberalizare iar rezultatele au arătat impact ridicat asupra creşterii economice ([De Melo, Denizer si Gelb [1996], Selowsky si Martin [1997]. Fischer, Sahay si Vegh [1998a,1998b] au folosit mai mulţi indici de stabilitate macroeconomica pentru a explica creşterea economica pe lângă cei privind reformele structurale. Concluzia lor a fost ca tarile care au atins stabilitate macroeconomica (reducând inflaţia si deficitul fiscal) si au urmat reforme structurale comprehensive au avut rate mai rapide de creştere economica. Pentru a realiza acest obiectiv vom analiza impactul liberalizării schimburilor comerciale construind un index de liberalizare urmând metodologia lui De Melo et al [1996] asupra ratei de creştere a PIB real in Romania. Ne vom compara studiul cu alte studii din literatura pentru tarile in tranziţie pentru a vedea poziţia pe care s-a situat Romania la început de tranziţie din punct de vedere al liberalizării si al valorilor iniţiale a unor indicatori macroeconomici importanţi. Lipsa de studii pentru România dă un plus de originalitate cercetării noastre.
Întrucât întreaga abordare o vom realiza în contextul unei economii deschise, va deveni importantă studierea sectoarelor în care România deţine avantaje comparative dar şi a ramurilor în care ar putea să creeze astfel de avantaje. Restrângerea analizei la sectoarele identificate va da un plus de relevanţă studiului nostru iar studierea cauzalităţii Granger între factorii creşterii economice şi PIB la nivel de sector constituie un element de originalitate concretizat în dezvoltarea unor abordări şi introducerea metodologiei de testare a cauzalităţii. Studiile în această direcţie (Gibbons, Katz, Lemiueux [2002], Hinloopen, van Marrewijk [2004], Vass [2005], Voinea [2002], Zaman [2004]) abordează avantajele comparative dinamice prin analize empirice pertinente. Dorim să contribuim la literatura de specialitate printr-un studiu complex care să releve potenţialul sectoarelor cu avantaje comparative reale sau create să cauzeze în sens Granger creşterea economică a României. Scopul este de a furniza cateva recomandări de politica macroeconomica de natura sa încurajeze anumite sectoare ale economiei romaneşti sa devină competitive pe piaţa internaţionala. Pentru a explica creşterea economica a României in cadrul acestui obiectiv vom include ca variabila esenţiala si mărimea guvernului. In teorie, relaţia dintre cheltuielile guvernamentale si creşterea economica este ambigua. Guvernele pot stimula creşterea economica prin protejarea drepturilor de proprietate ale oamenilor, propunerea unei legislaţii cat mai coerente, asigurarea unui regim monetar stabil pentru facilitarea funcţionarii unei economie de piaţa eficiente, asigurarea de bunuri publice [Gwartney et al. 1998]. Taxele mai ridicate si împrumuturile adiţionale influenteaza rolul pozitiv al cheltuielilor guvernamentale asupra creşterii economice. Pe măsura ce creste guvernul relativ la piaţa, legea randamentelor de scară descrescătoare este din ce in ce mai pregnanta. In cazul României, analiza mărimii guvernului a fost rareori inclusa in modelele de creştere economica. Intenţionam sa acoperim astfel o lipsa din literatura de specialitate si sa comparam rezultatele obţinute cu cele ale unor autori care au lucrat similar pe alte tari. Tot pentru realizarea acestui obiectiv ne propunem sa studiem impactul politicii monetare şi al inflaţiei asupra creşterii economice din România. Inflaţia poate influenţa creşterea economică prin schimbarea distribuţiei veniturilor astfel încât să crească rata economisirii şi a investiţiilor în economie. Ca şi o consecinţă a inflaţiei neanticipate, poate exista o redistribuire a veniturilor între salariaţi şi antreprenori. Chiar în situaţia în care inflaţia este anticipată, poate exista o schimbare în distribuirea veniturilor înspre guverne şi probabil, de la bănci spre clienţii lor, ca o consecinţă a aşa numitei taxa de inflaţiei (Bailey (1956), Cagan (1956). Eforturile de cercetare bazate pe aceste asumptii sunt foarte vii în evidenţierea relaţiei critice care există între inflaţie şi creştere economică. În mod particular, modelarea relaţiei între aceste variabile consideră relevanţa urmăririi unor efecte non-liniare şi de nivel. Găsirea unui nivel al inflaţiei de la care influenţa ei negativă asupra creşterii economice este mai mică devine mai mult decât necesară. Vom încerca să analizăm de asemenea mecanismul de transmitere a politicii monetare prin măsurarea impactului liberalizării financiare asupra creşterii economice.
Realizarea obiectivelor proiectului presupune un grad ridicat de interdisciplinaritate deoarece ea presupune îmbinarea economiei, matematicii, econometriei, în vederea ajungerii la concluzii validate empiric
